Legea 234 – liniste publica

Facebooktwittergoogle_plusyoutube

Lege nr. 234 din 31 octombrie 2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 61/1991

pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată
Publicat în Monitorul Oficial nr. 750 din 6/11/2008

Articol unic. Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după punctul 29 se introduce un nou punct, punctul 291, cu următorul cuprins:
„291. organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban;”
2. La articolul 3, litera c) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:
„c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct.2), pct. 5) – 7), pct. 10) – 12), pct. 15), 17), 21), 22), 29), 291), 31) şi pct. 35)”

Lege nr. 2 din 17 ianuarie 2000
privind modificarea si completarea Legii nr. 61/1991
Publicat în Monitorul Oficial nr. 16 din 18/01/2000

Art. I. Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 24 ianuarie 1997, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 8) va avea următorul cuprins:
“8) portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, al cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori al altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice;”

2. La articolul 2, după punctul 8) se introduc punctele 81-84) cu următorul cuprins:
“81) importul sau procurarea din ţară, în vederea comercializării, de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate care imprimă proiectilului o viteză mai mare de 220m/s. Se exceptează de la această prevedere armele cu aer comprimat sau cu gaze comprimate destinate pentru a fi folosite la antrenamente şi competiţii de către Federaţia Română de Tir, de cluburile şi asociaţiile sportive cu secţii de tir, afiliate la această federaţie, care pot dobândi, deţine şi folosi arme din această categorie conform standardelor sportive internaţionale;
82) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare în alte locuri decât în magazinele autorizate să efectueze operaţiuni cu arme de foc şi muniţii;
83) vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor care au săvârşit acte de violenţă menţionate în cazierul judiciar, precum şi persoanelor care suferă de boli neuropsihice menţionate în certificatul de sănătate eliberat de policlinica teritorială;
84) neţinerea evidenţei de către magazinele autorizate a cumpărătorilor armelor prevăzute la pct. 82) în registre speciale, vizate de organele de poliţie, în care vor fi menţionate datele de stare civilă, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate ale cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul certificatului de sănătate neuropsihică, cu denumirea policlinicii teritoriale, precum şi caracteristicile armei vândute.
Dacă cumpărătorul este titular al unui permis de armă, este scutit de obligaţia de a prezenta cazierul judiciar şi certificatul de sănătate neuropsihică, iar dacă cumpărătorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat să prezinte numai cazierul judiciar.”

3. La articolul 2, punctul 17) va avea următorul cuprins:
“17) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice, în localurile publice şi în afara acestora, în zilele şi la orele când, potrivit dispoziţiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizaţia de funcţionare;”

4. La articolul 2, după punctul 17) se introduc punctele 171) şi 172) cu următorul cuprins:
“171) servirea cu băuturi alcoolice în localuri publice şi în afara acestora pe timpul desfăşurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive sau a altor asemenea întruniri publice, în imediata apropiere, precum şi consumul de băuturi alcoolice în astfel de condiţii de către participanţi;
172) desfacerea băuturilor alcoolice sau comercializarea acestora în spaţii amenajate la intrarea sau în curţile spitalelor şi ale altor unităţi sanitare, centrelor de plasament al minorilor, unităţilor sau instituţiilor de învăţământ, pe trotuarele sau aleile de acces ale acestora, precum şi în bufetele de incintă din aceste locuri sau în spaţii productive;”

5. La articolul 2, punctul 21) va avea următorul cuprins:
“21) neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu sau specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci şi în alte locuri de distracţie sau de agrement pe care le conduc, precum şi refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice sau pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;”

6. La articolul 2, după punctul 22) se introduce punctul 221) cu următorul cuprins:
“221) tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţia de locuinţe sau în imediata vecinătate a acestora;”

7. La articolul 2, după punctul 24) se introduce punctul 241) cu următorul cuprins:
“241) nerespectarea măsurii de suspendare, dispusă conform dispoziţiilor art. 3 alin. 2 şi 3.”

8. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
“Art. 3. Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 80.000 lei la 400.000 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 9), 12), 15), 16), 18), 19), 25), 28) şi 29);
b) cu amendă de la 150.000 lei la 800.000 lei sau cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 3 luni, cele prevăzute la pct. 1), 10), 14), 172), 20), 22), 23) şi 26);
c) cu amendă de la 400.000 lei la 2.000.000 lei sau cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni, cele prevăzute la pct. 2), 5), 6), 7), 8), 81), 82), 83), 84), 11), 13), 17), 171), 21), 221), 24) şi 27);
d) cu amendă de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei sau cu închisoare contravenţională de la 3 luni la 6 luni fapta prevăzută la pct. 242).
În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7, 171) şi 21) se dispune şi măsura suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile.
În cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 17), 172), 18) şi 221) se dispune, de asemenea, măsura suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile.
În cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 241) se dispune retragerea autorizaţiei de funcţionare a localului public.
Suspendarea activităţii localului public ori retragerea autorizaţiei de funcţionare a acestuia se dispune de către organul care a eliberat autorizaţia, la propunerea organului constatator, căruia i se comunică în scris măsura luată, în termen de 5 zile de la data sesizării.
În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 27), 28) şi 29) sesizarea se poate face şi de către organele de ocrotire socială.
Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice.”

9. La articolul 7, alineatul 1 va avea următorul cuprins:
“Contravenţiile se constată de către primar, împuterniciţii acestuia, de către ofiţerii sau subofiţerii de poliţie ori de către ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii sau militarii din jandarmerie, angajaţi pe bază de contract.”

10. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
“Art. 11. În cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de organele primăriilor şi ale jandarmeriei, faţă de care se apreciază că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată celui mai apropiat organ de poliţie pentru ca acesta, dacă este cazul, să îl reţină pe făptuitor şi să îl înainteze instanţei de judecată.”

11. La articolul 16, alineatele 5 şi 6 vor avea următorul cuprins:
“Dacă amenda nu a fost achitată de către contravenient până la expirarea termenului fixat şi se constată că acesta se sustrage cu rea-credinţă, instanţa va dispune transformarea acesteia în închisoare contravenţională, ţinând seama de partea din amendă rămasă neachitată.
Transformarea amenzii în închisoare contravenţională se va face socotind o zi de închisoare pentru o sumă stabilită şi reactualizată prin hotărâre a Guvernului, fără a se putea depăşi maximul special al închisorii contravenţionale prevăzute ca sancţiune alternativă la contravenţia săvârşită.”

Art. II. Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Lege nr. 61 din 27 septembrie 1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială a ordinii şi liniştii publice
Publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 24/01/1997

Art. 1. Pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială.

Art. 2. Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârşi acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;
3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum şi determinarea unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanţe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, ori pagube materiale;
5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc – altele decât cele autorizate potrivit legii – de natură să lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii sau administratorii, ori conducătorii localurilor respective;
8) portul, fără drept, al cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori al altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea armelor de tir cu aer comprimat, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
9) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;
10) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;
11) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora, indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, partidelor sau altor formaţiuni politice, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentanţelor altor state, ori ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentanţelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora, ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;
12) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume destinate;
13) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive;
14) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistică şi rutieră ori a celor care semnalează existenţa unui pericol pentru viaţa persoanelor;
15) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;
16) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptăţită a unui salariat al localului;
17) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice, în localuri publice şi în afara acestora, în zilele şi orele când, potrivit dispoziţiilor legale, localurile sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice;
18) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vădită stare de ebrietate, precum şi a minorilor;
19) consumul de băuturi alcoolice pe străzi, în parcuri, săli de spectacole, stadioane sau în alte locuri publice;
20) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
21) refuzul responsabililor sau patronilor localurilor publice de a acorda sprijin organelor de poliţie în restabilirea ordinii publice tulburate sau luării măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea, în unităţile pe care le conduc;
22) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;
23) alungarea din locuinţa comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte persoane aflate în întreţinere;
24) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamităţi naturale sau alte pericole publice;
25) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
26) împiedicarea sub orice formă a organului de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice;
27) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârşirea de contravenţii;
28) neluarea de către părinţi sau de către persoanele cărora li s-a încredinţat spre creştere şi educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie;
29) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau păzi, precum şi neanunţarea organelor sanitare sau ale poliţiei în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere.

Art. 3. Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 40.000 lei la 200.000 lei, cele de la pct. 3), 4), 9), 12), 15), 16), 18), 19), 25), 28) şi 29);
b) cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 3 luni sau cu amendă de la 80.000 lei la 400.000 lei, cele de la pct. 1), 10), 14), 17), 20), 22), 23) şi 26);
c) cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni sau cu amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei, cele de la pct. 2), 5), 6), 7), 8), 11), 13), 21), 24) şi 27).
În cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7), 18) şi 21), se va dispune şi suspendarea activităţii localului public pe o perioadă între 10 şi 30 de zile.
În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 27), 28), şi 29), sesizarea se poate face şi de către organele de ocrotire socială.

Art. 4. Sancţiunea închisorii contravenţionale poate fi aplicată minorilor numai dacă au împlinit vârsta de 16 ani; în acest caz, limitele sancţiunii prevăzute în prezenta lege se reduc la jumătate. În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani se aplică prevederile Legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.

Art. 5. Dacă o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, constatate prin acelaşi proces-verbal, în cazul în care pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele s-a stabilit sancţiunea închisorii contravenţionale, se va aplica o singură sancţiune, care nu va putea depăşi 6 luni, iar dacă contravenientul este un minor care a împlinit 16 ani, sancţiunea aplicată nu va depăşi 3 luni.

Art. 6. Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 4, 5 şi 8, dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.  În cazul contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 23 este necesară plângerea părţii vătămate. Retragerea plângerii ori împăcarea părţilor înlătură răspunderea făptuitorului. Organele constatatoare sunt abilitate să restabilească situaţia anterioară.

Art. 7. Contravenţiile se constată de primar sau de ofiţerii ori subofiţerii de poliţie. În oraşe, municipii şi în sectoarele municipiului Bucureşti, contravenţiile se constată şi de către împuterniciţi ai prefectului sau ai primarului, după caz, anume desemnaţi prin decizie. În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii, agentul constatator, o dată cu constatarea, aplică şi sancţiunea.

Art. 8. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.

Art. 9. Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de judecătorie.

Art. 10. În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede şi sancţiunea închisorii contravenţionale, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplică amenda, procedând potrivit dispoziţiilor Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. În caz contrar, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. Ministrul justiţiei poate dispune ca în municipiul Bucureşti soluţionarea unor asemenea cauze să se facă la anumite judecătorii. Dacă identitatea sau domiciliul făptuitorului nu pot fi stabilite şi există temere de dispariţie a acestuia, organul de poliţie va conduce de îndată pe făptuitor înaintea instanţei de judecată. În situaţia în care trimiterea nu se va putea face de îndată, organul de poliţie, pe baza unui proces-verbal motivat, va putea reţine contravenientul, pe care îl va înainta instanţei de judecată în cel mult 24 de ore de la constatarea contravenţiei. Judecarea cauzei va avea loc şi în zilele nelucrătoare.

Art. 11. În cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de organele prefecturilor şi ale primăriilor, faţă de care se apreciază că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată celui mai apropiat organ de poliţie pentru ca acesta, dacă este cazul, să-l reţină pe făptuitor şi să-l înainteze instanţei de judecată.

Art. 12. Preşedintele judecătoriei fixează termen de urgenţă, cu citarea contravenientului. Agentul care a constatat contravenţia sau organul din care acesta face parte nu se citează.  În situaţia în care contravenientul este reţinut, cauza se judecă în ziua sesizării instanţei, afară de cazul în care este necesară administrarea unor probe. În acest caz, judecarea se va face în cel mult 5 zile, contravenientul putând fi arestat preventiv pe baza mandatului emis de instanţă.

Art. 13. Completul de judecată este format dintr-un singur judecător. În cazul în care contravenientul este reţinut, este arestat sau este minor, participarea procurorului la judecată este obligatorie. Totodată, se va asigura acestora asistenţa juridică necesară, în condiţiile legii. Instanţa va dispune citarea părinţilor sau a reprezentantului legal al minorului. Instanţa se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi, după caz, aplică sancţiunea şi ia măsura confiscării ori anulează procesul-verbal.

Art. 14. Hotărârea instanţei de judecată este executorie. Contravenientul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a fost lipsă. Procurorul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare.  Cererea de reexaminare se soluţionează în termen de 3 zile de aceeaşi instanţă, în complet format din 2 judecători. Preşedintele judecătoriei poate suspenda, până la soluţionare, executarea sancţiunii aplicate. Hotărârea dată în cererea de reexaminare este definitivă.

Art. 15. Executarea hotărârii judecătoreşti, în ce priveşte închisoarea contravenţională, se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Sancţiunea închisorii contravenţionale se execută în arestul poliţiei sau în locuri anume destinate ale penitenciarelor, stabilite de ministrul justiţiei. În timpul executării închisorii contravenţionale, cei sancţionaţi sunt obligaţi să presteze activităţi de interes public, pentru care sunt apţi. Regimul de executare a închisorii contravenţionale se stabileşte de lege. Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Art. 16. Contravenientul are obligaţia să achite amenda şi să depună recipisa de achitare a acesteia la organul constatator, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii. Dacă amenda nu a fost achitată în acest termen, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe raza căreia s-a săvârşit contravenţia, în vederea transformării amenzii în închisoare contravenţională. Instanţa fixează termen de urgenţă, cu citarea contravenientului, procedând la transformarea amenzii în închisoare contravenţională. Pentru motive temeinice, în mod excepţional, instanţa poate acorda un nou termen de plată de cel mult 30 de zile sau poate dispune eşalonarea plăţii într-un termen de cel mult 3 luni. Dacă amenda nu a fost achitată până la expirarea termenului fixat, instanţa va dispune transformarea acesteia în închisoare contravenţională, ţinând seama de partea din amendă rămasă neachitată. Transformarea amenzii în închisoare contravenţională se va face socotind o zi de închisoare pentru 10.000 lei, fără a putea depăşi maximumul special al închisorii contravenţionale prevăzute ca sancţiune alternativă la contravenţia săvârşită. Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 16 ani, maximumul închisorii contravenţionale, rezultat prin transformarea amenzii, nu poate depăşi 3 luni. Instanţa va înceta acţiunea de transformare a amenzii în închisoare contravenţională în situaţia în care contravenientul achită amenda până la pronunţarea hotărârii.

Art. 17. În cazul în care contravenţiile prevăzute în prezenta lege sunt săvârşite de un militar, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă procesul-verbal este întemeiat, sancţiuni potrivit Regulamentului disciplinei militare.  În situaţia în care contravenientul este încorporat pentru îndeplinirea serviciului militar, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti ori înainte de începerea executării sancţiunii închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, după caz, hotărârea se trimite, de asemenea, comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica o sancţiune potrivit Regulamentului disciplinei militare.

Art. 18. Dispoziţiile prezentei legi se întregesc cu prevederile Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia dispoziţiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

Art. 19. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 153 din 24 martie 1970 pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.